Pentru cine ard flăcările

E vineri seară și orașul e mai puțin animat ca de obicei. E sfârșit de februarie și e încă destul de frig. Acolo, în inima orașului, într-un loc pe unde trecem în grabă, graba noastră cea de toate clipele, e o flacără ce arde permanent. Arde pentru a ne aminti ceva ce mulți dintre noi nici n-au știut vreodată, că neamul ăsta a dat și fii acoperiți de glorie, nu numai rateuri. Sper să mai prind ziua când mândria pentru trecutul nostru va fi mai puternică decât rușinea prezentului.