Nu credeam să-nvăț a poza vreodată....cu ochiul de pește

             Mda, primul contact cu obiectivele ”fisheye” a fost un Samyang de 8 mm, pentru Nikon. Nu ne-am plăcut, nu ”ne-am luat”. A urmat apoi (doar) super-angularul Tokina 11-16 mm f/2,8 - o minunăție care mai apoi a ajuns pe mâinile dibace ale cuiva care îl merită mai mult decât mine.

            Acum, de când cu Oly, în încercarea de a acoperi cât mai mult din gama de distanțe focale, mi-au picat ochii pe niscaiva articole în care despre Samyang 7,5 mm, f/3,5 MFT se vorbea destul de decent. Chiar elegant. Cu oarecare temeri m-am decis să ”mai trag odată” lozul ăsta, să văd care e treaba. De data asta ne-am plăcut, cam din prima. Nu am pretenția de a face vreun soi de review al obiectivului, nu-s calificat petnru asta, doar afirm că mi se pare mult mai reușit decât varianta pentru Nikon, mai clar, mai faine culorile. O fi doar și pentru că e generație mai nouă, cine știe...

            Pun mai jos câteva cadre din plimbarea de sâmbăta trecută, spre exemplificare.

         

"Ziua Fotografiei de Stradă la Iaşi" Expoziţie de fotografie

Vă invităm să ne fiți alături la vernisajul expoziţiei "Ziua Fotografiei de Stradă la Iaşi"

Când: Luni, 1 octombrie 2012, ora 18:00

Unde: Casa de Cultură a Municipiului Iaşi "Mihai Ursachi", Galeria de Artă "La Gard"

Prezintă: Nichita DANILOV

Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 1-14 octombrie 2012 şi cuprinde cele 18 lucrări selecţionate în cadrul concursului organizat cu ocazia Zilei Fotografiei de Stradă la Iaşi. Autorii lucrărilor care se regăsesc în expoziţie sunt: Ionuţ Alexa, Eugen Anghel, Alina Bîtea, Eugen Brodner, Ionuţ Cîrjă, Armand Dascălu, Gheorghiţă Epureanu, Atena Grădinaru, Iulia Iacoban, Ionuţ Ignat, Lucian Lazăr, Florin Lăzărescu, Otilia Lăzărescu, Grapinoiu Petru, Alexandru Toma, Cristi Țibu, George Vintilă, Andrei Weingold.

Graţie partenerului nostru în organizarea acestui eveniment, Casa de Cultură a Municipiului Iaşi "Mihai Ursachi", avem posibilitatea să organizăm vernisajul într-o locaţie pe gustul oricărui fotograf de stradă - la Galeria de Artă "La Gard" - adică chiar în stradă. În caz de vreme (foarte) rea, vernisajul se va desfăşura în sala "Diotima" a aceleiaşi instituţii.

"Ziua Fotografiei de Stradă la Iaşi" face parte dintr-un eveniment naţional iniţiat de Asociaţia " Bucureştiul Meu Drag" şi organizat la Iaşi de Andrei Weingold şi Iulia Paşcanu. Scopul evenimentului este să aducă în prim plan acest gen de fotografie şi să descopere pe cei mai buni practicanţi ai săi.

Anul acesta, la Iaşi, i-am avut ca invitaţi speciali pe artiştii fotografi Andrei Pandele şi Silviu Gheţie, în seara de 4 septembrie. Am ieşit la fotografiat împreună şi am vizionat fotografii în parcul Copou, pe 8 septembrie. Am organizat un concurs în care s-au înscris 42 de fotografi, cu peste 100 de fotografii. Imaginile cîştigătoare, desemnate de fotograful român Vlad Eftenie, fac obiectul expoziţiei de faţă.

Ziua fotografiei de stradă

          

           La iniţiativa Asociţiei "Bucureştiul meu drag" se organizează în premieră în România Ziua Fotografiei de Stradă. S-a lansant şi un site, s-a desfăşurat şi un concurs iar în link se găsesc toate detaliile.
           La Iaşi iniţiativa au luat-o Iulia Paşcanu şi Andrei Weingold, doi tineri inimoşi şi consecvenţi care au pus pe picioare un site, ispublic.wordpress.com, au organizat o serată despre fotografia de stradă avându-i ca invitaţi pe Andrei Pandele şi Silviu Gheţie şi un concurs de fotografie de stradă care se va finaliza cu o expoziţie.
           Îi felicit pe cei doi tineri pentru reuşita lor şi mă bucur sincer că mai există şi oameni ca ei.

Eminescu. De închiriat.

Nu sunt dintre cei foarte umblaţi prin lume, dar am avut norocul să vizitez câteva dintre capitalele europene şi dintre oraşele occidentului, dintre cele mai "cu renume". Ba chiar am avut norocul a cunoaşte şi câteva dintre cele fără "ştaif", târguri obişnuite, fără pretenţii deosebite. Nicăieri însă nu am întâlnit un prost gust mai parşiv amestecat cu nepăsare şi dispreţ ca în "micul Paris", în Bucureştiul nostru cel de toată ruşinea. Poate în afară de complet cenuşie Bulgarie unde mi-a şi fost frică să opresc maşina, darămite să fotografiez.

Oroarea vizuală de mai jos nu e un colţ uitat de lume, în vreun fund de Africă analfabetă ci la noi, în inima capitalei, în ceea ce ar trebui să fie un motiv de mândrie, un mic colţ de rai care să atragă turiştii plimbăreţi, în "altstadt" cum spun nemţii. În locul ăl mai frumos şi îngrijit pe care toată lumea ar trebui să-l respecte.

E Lipscani, colţ cu Victoriei.

Vremea bună de după furtună

Da, așa zice lumea că merg lucrurile, așa cică ar trebui să fie și poate chiar așa este. După furtună iese iarăși soarele. Totul e ca furtuna să fie suficient de scurtă pentru a nu ne arunca în disperare și norii să dispară înainte de a lasă urme prea adânci înăuntrul nostru.

Pentru cine ard flăcările

E vineri seară și orașul e mai puțin animat ca de obicei. E sfârșit de februarie și e încă destul de frig. Acolo, în inima orașului, într-un loc pe unde trecem în grabă, graba noastră cea de toate clipele, e o flacără ce arde permanent. Arde pentru a ne aminti ceva ce mulți dintre noi nici n-au știut vreodată, că neamul ăsta a dat și fii acoperiți de glorie, nu numai rateuri. Sper să mai prind ziua când mândria pentru trecutul nostru va fi mai puternică decât rușinea prezentului.