Tură foto prin casă (sau despre fotografia de carantină). Partea I-a. Alb-negru.

        În 2007, când am început să privesc spre ceea ce fotografiez cu alți ochi, cu gândul la ceea ce aș vrea să spună fotografia mea, sau cum să fac să se vadă un anume ”ceva ce simt” prin pozele mele, nu știam de ce fac asta. S-a dovedit atunci o foarte bună cale spre păstrarea sănătății mintale, am cunoscut oameni tare faini, moduri complet diferite de a vedea și de a trata viața. În două vorbe fotografia a fost o soluție salvatoare spre a merge mai departe pe calea mea.

          Acu recent, de câteva luni bune însă, inspirația se pare că bate doar pe la alte porți, plafonarea pare tot mai evidentă și îndepărtarea de fotografie se insinuează discret dar hotărât.  A trebuit să vină criza, carantina, toate cele ca să descopăr,  din nou câtă liniște și echilibru îți poate aduce o activitate capabilă de a-ți stârni focul ce mocnește în adâncuri. Și cât de mare este lumea asta mică din jurul fiecăruia.

 

Nu credeam să-nvăț a poza vreodată....cu ochiul de pește

             Mda, primul contact cu obiectivele ”fisheye” a fost un Samyang de 8 mm, pentru Nikon. Nu ne-am plăcut, nu ”ne-am luat”. A urmat apoi (doar) super-angularul Tokina 11-16 mm f/2,8 - o minunăție care mai apoi a ajuns pe mâinile dibace ale cuiva care îl merită mai mult decât mine.

            Acum, de când cu Oly, în încercarea de a acoperi cât mai mult din gama de distanțe focale, mi-au picat ochii pe niscaiva articole în care despre Samyang 7,5 mm, f/3,5 MFT se vorbea destul de decent. Chiar elegant. Cu oarecare temeri m-am decis să ”mai trag odată” lozul ăsta, să văd care e treaba. De data asta ne-am plăcut, cam din prima. Nu am pretenția de a face vreun soi de review al obiectivului, nu-s calificat petnru asta, doar afirm că mi se pare mult mai reușit decât varianta pentru Nikon, mai clar, mai faine culorile. O fi doar și pentru că e generație mai nouă, cine știe...

            Pun mai jos câteva cadre din plimbarea de sâmbăta trecută, spre exemplificare.

         

Înghesuiala de seară la șoping. Sau despre noi funcții de fotografiere.

           Ori m-am lenevit eu prea de tot, ori într-adevăr timpul a uitat să se mai dilate, după ce ani de zile tot simțeam că se comprimă, ori nu mai știu de ce, dar nu am mai pus nimic pe aici de tare multă vreme. Prea multă.

        Nici în ianuarie, când la vreme de iarnă a venit la mine Oly, nici în februarie după ce, încet-încet am început a mă împrieteni cu el, nu mi-a fost dat să scriu și să urc nimic pe aici.

           O fac azi, când am deslușit una dintre cele mai faine funcții pe care ți le poate oferi un sistem mirrorless și unul DSLR (cel puțin deocamdată), nu. Se cheamă Time Composite de la Olympus OM-D M5 II (noul stăpân!) iar alăturat aveți rezultatele.

            Mie îmi plac. Funcția asta, împreună cu Time Live (pe care încă nu am testat-o) deschide o cale nouă în fotografia cu timpi lungi de expunere și mi se par extrem de utile.

Şi a fost Jethro Tull, la Iaşi...

...dacă îmi este permis împumutul acestei binecunoscute expresii ale unui şi-mai-bine-cunoscut fotograf de concerte.
   Da doamnelor, dommişoarelor şi domnilor, Ian Anderson, HIMSELF. Mă bucur enorm că am apucat să asist la un asemenea concert în Iaşi, cinste celor care au adus trupa asta în cadrul FIE. Dar nu pot să nu remarc promovarea aproape INEXISTENTĂ. Ştiu o mulţime de oameni care au aflat în ultima clipă de acest concert şi sunt cu siguranţă mulţi care vor afla mâine. Sau de luni încolo. Mi se pare un mare păcat, să nu fii în stare să anunţi un asemenea eveniment astfel încât în faţa scenei să fie un public mai numeros, pe care artiştii l-ar fi meritat cu prisosinţă.
    Sunt pe deplin convins însă că toţi cei care au fost în această seară acolo au gustat din plin  din deliciul unui act artistic veritabil, cum puţine se mai întâlnesc la "artiştii din zilele noastre". Entuziasm, profesionalism, pasiune, o plăcere nebună de a cânta, o dăruire de parcă ar fi cântat la Royal Albert Hall. Exact aşa am simţit, ca la toate trupele mari, că au venit acolo să cânte PENTRU MINE. 
     Şi de aceea le mulţumesc!

     RESPECT!

AeroNautic Show,Iaşi 14 iunie 2014