Azi pe dealul Bucium

         Astăzi am fost pe Dealul Bucium la releu, doar pentru câteva ore. Am fost cu soacră-mea, care nu fusese niciodată aici şi cu bunicul meu, care se bucură de fiecare rază de soare aşa cum eu se pare că am uitat pentru moment. În ciuda ploii care se anunţa, norii, tocmai aceia care vesteau ploaia, m-au atras către acel loc pe care l-am găsit aşa cum îl ştiam: cu flori, gâze, păsărele care cântau, gânduri purtate pe cine ştie unde, lupta naturii pentru supravieţuire în orice condiţii, curaj, îngrijorare, îndrăgostiţi, maşini, mici.

         România.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Primăvara cea mult aşteptată

A venit primăvara! Cea cu flori, iarbă verde, soare blând şi gâze. A venit şi anul ăsta dar parcă mai timd ca alte dăţi, cu seri şi dimineţi foarte reci, cu brumă până catre sfârşitul lui aprilie.

1.

2.

Primăvara care parcă nu mai vine

    Duminica trecută a fost prima zi în care soarele a predominat, în care a domnit o atmosferă blândă, a primăvară. O primăvară care se lasă greu convinsă să ne ia în braţe, parcă mai greu ca niciodată.

    Duminica trecută a fost şi prima zi în care am ieşit din casă cu aparatul în mână şi cu speranţa că poate-poate mi se va însenina şi cerul meu, cel prea umbrit în ultima vreme.

    Aştept şi eu primăvara asta mai mult ca niciodată eu, care nu mă mai săturam de iarnă şi de zăpadă. O aştept ca pe un simbol al unei reveniri, al unei reînvieri după care tânjesc şi la care visez. Mă amăgesc poate dar îmi place să sper că aşa cum primăvara vine ea cândva, mai greu dar sigur şi soarele va răsări pe uliţa noastră. Într-o zi.

   Astăzi am citit o "Scrisoare către ţara mea", de Alexandru Tocilescu. Extrem de tristă, de revoltătoare şi în acelaşi timp de adevărată. Cu greu mă pot abţine să nu îngroş argumentaţia sa întru lehamite faţă de toate prostiile, măgăriile, mârlăniile care ne fac viaţa amară. Cu greu îmi înghit lacrimile de furie pentru ce simt şi cu greu închid ochii şi visez la o primăvară a sufletului nostru comun şi care, sper că se va trezi într-o zi. Pare că primăvara aia nu mai vrea să vină.

   Şi totuşi va veni, într-o zi.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Ordinea copacilor

Astăzi am ieșit prin pădurile de pe dealul Bucium, cu un bun prieten și cu puștiul său, ambii fiind în faza de învăța (re-învăța) mersul pe bicicletă pe coclauri. Am avut însă o mică revelație în legătură cu pădurea. Poți sta ceasuri în șir privind către copaci, în fel și chip sau te poți plimba printre ei cât vrei. De cele mai multe ori pădurea pare doar o adunătură de copaci. Când însă mergi cu viteză printre trunchiurile lor, când poteca îți fuge pe dinatintea ochilor repede-repede ți se deschide o altă perspectivă asupra pădurii, asupra locului unde crește fiecare copac. Și așa m-am trezit azi gândindu-mă la ORDINEA COPACILOR, cea mai perfectă cu putință. Și m-am închinat înaintea lor.

1)

2)3)

Flori(i)le la munte - partea a 4-a

1)

2)

3)

4)

5)

6)

7)

Flori(i)le la munte - partea a 3-a

Florile de munte, primăvara. Două vorbe despre imaginea 2, e un arbust mai rar care seamănă bine cu liliacul dar care înfloreşte foarte devreme, deodată cu ghioceii. În zona Ceahlăului i se spune TILICHIN şi creşte în zone mai umede şi neapărat umbroase. 

1)

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

9)

10)

Pe drumuri de munte, de Florii

Al doilea "episod" din seria de la Izvorul Muntelui unde am fost de Florii. E cam târzie postarea mea ce-i drept, de atunci parcă toată lumea s-a schimbat, primăvara fiind deja la ea acasă. Voi încerca de acum să scriu mai puțin și să public mai multe fotografii. Spuneți voi mai multe despre ele, de bine sau de rău. Dacă vreți.

1)

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

9)

10)

11)

12)

13)