Tură foto prin casă (sau despre fotografia de carantină). Partea I-a. Alb-negru.

        În 2007, când am început să privesc spre ceea ce fotografiez cu alți ochi, cu gândul la ceea ce aș vrea să spună fotografia mea, sau cum să fac să se vadă un anume ”ceva ce simt” prin pozele mele, nu știam de ce fac asta. S-a dovedit atunci o foarte bună cale spre păstrarea sănătății mintale, am cunoscut oameni tare faini, moduri complet diferite de a vedea și de a trata viața. În două vorbe fotografia a fost o soluție salvatoare spre a merge mai departe pe calea mea.

          Acu recent, de câteva luni bune însă, inspirația se pare că bate doar pe la alte porți, plafonarea pare tot mai evidentă și îndepărtarea de fotografie se insinuează discret dar hotărât.  A trebuit să vină criza, carantina, toate cele ca să descopăr,  din nou câtă liniște și echilibru îți poate aduce o activitate capabilă de a-ți stârni focul ce mocnește în adâncuri. Și cât de mare este lumea asta mică din jurul fiecăruia.

 

Înghesuiala de seară la șoping. Sau despre noi funcții de fotografiere.

           Ori m-am lenevit eu prea de tot, ori într-adevăr timpul a uitat să se mai dilate, după ce ani de zile tot simțeam că se comprimă, ori nu mai știu de ce, dar nu am mai pus nimic pe aici de tare multă vreme. Prea multă.

        Nici în ianuarie, când la vreme de iarnă a venit la mine Oly, nici în februarie după ce, încet-încet am început a mă împrieteni cu el, nu mi-a fost dat să scriu și să urc nimic pe aici.

           O fac azi, când am deslușit una dintre cele mai faine funcții pe care ți le poate oferi un sistem mirrorless și unul DSLR (cel puțin deocamdată), nu. Se cheamă Time Composite de la Olympus OM-D M5 II (noul stăpân!) iar alăturat aveți rezultatele.

            Mie îmi plac. Funcția asta, împreună cu Time Live (pe care încă nu am testat-o) deschide o cale nouă în fotografia cu timpi lungi de expunere și mi se par extrem de utile.

Culori

          Nu sunt culorile toamnei. Ba chiar sunt ale verii care tocmai a trecut şi ale iernii care iată, ne arată deja colţii (am auzit că azi a nins la Braşov, nu-mi amintesc vreodată de ninsoare pe 1 octombrie. De 1 mai am prins o ninsoare în copilărie, la Suceava, dar de 1 octombrie, niciodată).

Fulgerică

          Nu sunt nici pe departe nişte caopdopere, dar sunt PRIMELE fulgere pe care le prind. Şi mai ales sunt din categoria "De la fereastra casei mele".

1.

2.

3.

4.

5.

Cică vor veni căldurile cele mari...

         Ca măsură preventivă vă dăruisc un peisaj de...iarnă grea. Face parte din categoria "de la fereastra casei mele", categorie din care am mai pus aici câte ceva.

O iniţiere în fotografie

Reîncepe

O INIŢIERE ÎN FOTOGRAFIE 

cu Dan Mititelu

          Am mai spus-o şi o voi mai spune, (par)cursul acesta este o iniţiere nu numai în fotografie ci mult mai mult. E poate în aceeaşi măsură despre ce înseamnă să fii OM, nu numai om cu un aparat de fotografiat la ochi. 

        Cine e curios sau contrariat sau pur şi simplu nu înţelege despre ce vorbesc e rugat să caute detalii aici.

Valurile

             Valurile vin şi pleacă în viaţa noastră, permanent. Apar de nicăieri, când nu te aştepţi, din senin. Te lovesc şi te iau mai întotdeauna pe nepregătite. Îţi întunecă existenţa într-atât cât să crezi pentru moment că e chiar sfârşitul lumii, tot ce vezi devine neclar, incert. Dar, chiar în clipa când crezi că totul se sfârşeşte, apare o rază de lumină. Toate încep parcă să-şi schimbe arătarea, un  nou început se arată. Culorile revin la viaţă relevând esenţa. 

           Cazi şi te ridici, te pleci şi te îndrepţi, dormi şi te trezeşti la viaţă. În fiecare zi.

             În fiecare zi ...e bine.

Furtuna

Revin după o lungă, prea lungă absență, de doar două luni care mi-au părut ca doi ani.

1.
2.
3.
4.
4.
5.
5.