Expoziţie de fotografie

Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a Municipiului Iaşi, b-dul Carol I, Parcul Copou

Clubul Fotografilor

CAPPADOCIA

- inima Turciei -

Expoziţie de fotografie

Iulian CIOBĂNAŞU şi Cătălin PÂRĂU

Vernisajul: marţi, 2 iunie 2009, ora 19.30.

Expoziţia este deschisă în perioada 1 - 19 iunie a.c., între orele 9 şi 19.

Întâlnire la CLUBUL FOTOGRAFILOR

Casa de Cultură "Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi, b-dul Carol I, Parcul Copou Clubul Fotografilor

A 23-a întrevedere marţi, 2 iunie 2009, de la ora 18.00

Sumar Din istoria fotografiei Edward STEICHEN(1879-1973)

Din portofoliile membrilor Clubului Fotografilor 

Ionuţ IGNAT şi Robert NEMŢANU

Moderator: Dan MITITELU

Următoarea întrevedere se va petrece marţi, 16 iunie 2009, de la ora 18.00. Accesul în sală este permis doar persoanelor care fac parte din Clubul Fotografilor.

Apus

Așa am văzut astăzi apusul soarelui, de pe dealul Popăuților. Am ieșit pentru a mă împrieteni cu noul meu Nikon D80, vechi de altfel pentru unii. Avem multe a ne spune unul altuia până în ziua când vom deveni cu adevărat prieteni, am pornit pe un drum pe care mi-l doresc lung și frumos. Până atunci însă avem nevoie de înțelegerea voastră a privitorilor, pentru că uneori stângăcia începutului va fi mai mult decât vizibilă.

Raliul Iașilor

Probă super-specială la Râpa Galbenă. Pentru cine știe locul dar nu a fost acolo, s-a pornit ceva mai sus de Club RS, întoarcere jos în sensul giratoriu de la Club CFR, înapoi în sus și viraj în ac de păr în pantă către punctul cel mai de sus, platoul Râpei, întoarcere în loc (DA, ACOLO !) retur până la rond, iar o tură până sus cu întoarcerea aia și sosire jos, la club CFR spre Strada Gării. FAIN! Meseriași oamenii. Deliciu de final, Titi Aur, cred că îi lua pe toți, chiar cu mașina aia de stradă, nepregătită...
Nu încercați așa ceva la noapte !

Mama

Cârtița sub soarele verii

Astăzi vă prezint câteva imagini surprinse în plimbarea de ieri făcută cu bicicleta, pe coclauri, prin jurul Iașiului nostru drag. Cred că marii majorități a privitorilor imaginile nu vor provoca altceva decât o ușoară repulsie, dar mie mi s-a părut interesant. O dată ca experiment fotografic deoarece nu vezi în fiecare zi o cârtiță la lumina zilei (apropo, dacă știe cineva detalii legate de specia asta să spună, e binevenit, deoarece eu știam cârtița ca fiind cu blana de culoare mai închisă, neagră chiar și cu un bot mai lung. Poate asta nici nu e cârtiță, habar nu am).
Pe lângă ineditul situației altceva însă m-a făcut să vă scriu și să vă arăt toate astea.
Imaginile sunt surprinse chiar în amiaza mare, în jur de ora 13.00, afară soarele ardea necruțător iar la umbră temperatura depășea 26 de grade Celsius. Animalul respectiv era cu siguranță rătăcit cumva într-un mediu extrem de ostil lui, pe care nu-l cunoștea și era complet derutat. Mișuna de colo-colo pe aleea betonată căutând o scăpare. A ajuns la un moment dat pe pământ dar pământul era atât de uscat încât nu făcea mare diferență cu betonul. Am scos aparatul, am tras în mare grabă câteva cadre pentru a nu rata momentul dar tot drumul meu către casă nu am avut în cap decât imaginea unui animal cvasiorb, cvasineputincios, orbecăind disperat în căutarea unei scăpări dintr-o situație în care toate-i sunt potrivnice. Sincer, așa mă simt și eu de (prea) multe ori în mijlocul minunatei noastre societăți a zilelor noastre, orbit de minciunile care mi se repetă zilnic în față fără nici o rușine de către cei pe care îi plătim ca să ne spună adevărul, fără nici o putere de a schimba ceva real în jurul meu. Fără scăpare.
Totuși lecția naturii are un final fericit. Mai speriat, mai ezitant, mai țipând agresiv când simțea apropierea mea, animalul și văzut totuși de drum și găsit adăpost la umbra unor buruieni de unde, după ce avea să-și tragă sufletul, urma să continue efortul de a-și regăsi universul pierdut.