Când aprindem focul, atunci când flăcările încep să muște din carnea nepuntincioasă a copacului, mândru și drept și parcă de neatins până mai ieri, ce anume stârnește înlăuntrul nostru acea bucurie de nedescris? Căldura dogoritoare? Promisiunea îndestulării, a festinului gastronomic? Eu cred că e LUMINA, într-o formă a ei aproape primordială, în care sacrificiul unei vieți duce la perpetuarea celorlalte. Toate trec dintr-o formă într-alta prin intermediul Luminii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu