Nu sunt dintre cei foarte umblaţi prin lume, dar am avut norocul să vizitez câteva dintre capitalele europene şi dintre oraşele occidentului, dintre cele mai "cu renume". Ba chiar am avut norocul a cunoaşte şi câteva dintre cele fără "ştaif", târguri obişnuite, fără pretenţii deosebite. Nicăieri însă nu am întâlnit un prost gust mai parşiv amestecat cu nepăsare şi dispreţ ca în "micul Paris", în Bucureştiul nostru cel de toată ruşinea. Poate în afară de complet cenuşie Bulgarie unde mi-a şi fost frică să opresc maşina, darămite să fotografiez.
Oroarea vizuală de mai jos nu e un colţ uitat de lume, în vreun fund de Africă analfabetă ci la noi, în inima capitalei, în ceea ce ar trebui să fie un motiv de mândrie, un mic colţ de rai care să atragă turiştii plimbăreţi, în "altstadt" cum spun nemţii. În locul ăl mai frumos şi îngrijit pe care toată lumea ar trebui să-l respecte.
E Lipscani, colţ cu Victoriei.
