Flori şi gâze, banal subiect pentru fotografiat, sub un soare dur, de miazăzi. Fără îndoială un clişeu dar care m-a făcut totuşi să-mi pun următoarea întrebare: noi, în zbaterea noastră zilnică, căutăm veşnic altceva, noul, ineditul, vrem să aratăm nemaivăzutul, să spunem nerostitul, să fim altfel decât ieri, altfel decât cei de lângă noi. Am izbucnit în lumea asta modificând-o, mutilând-o, urâţind-o, schimbându-i regulile care o guvernau de zeci şi sute de mii de ani, punându-ne viitorul sub semnul întrebării.
Câţi dintre noi îşi mai bucură sufletul doar privind jocul gâzelor şi-al florilor, cel care e şi acum tot aşa cum era cu mult înainte de homo sapiens şi care probabil va dăinui şi mult după el?
Pentru acei puţini dintre noi, o floare şi două gâze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu