Astăzi am schimbat câteva rânduri cu un vechi prieten, prea vechi și din păcate prea departe azi, dar vorbele lui m-au luminat cumva. M-au făcut sa realizez cât de importante sunt pentru noi toți certitudinile cele MICI. Mănunchiul de chei pe care îl găsești acolo unde l-ai lăsat, săpunul pe care îl cauți cu ochii închiși sub duș, glasul pe care îl aștepți să-ți rostească "Bună dimineața". Sunt reperele cele mai solide pe care pășim către ce va fi mâine și cărora nu le dăm importanță, sunt așa pentru că așa trebuie să fie și gata. Luăm ca atare ce putem lua din lumea din jurul nostru, fiecare după cât consideră că "i se cuvine" și cel mai adesea suntem tentați să uităm să cântărim CE și CÂT ar trebui să dăm înapoi. Și CUI.
Atât de mult îmi place iarna încat niciodată nu am fost mai mult decât pe jumătate bucuros de venirea primăverii. Pentru mine primăvara e certitudinea despărțirii de iarnă. Dar, precum acel "bună dimineața" mult visat, PRIMĂVARA CARE VA VENI e semnul că toate sunt la locul lor, așa cum știm, că dincolo de toate exagerările noastre de fiecare zi e CINEVA acolo care are grijă de tot.
Și atunci să zbori nu mai pare chiar așa un vis...
1)
2)
3)
4)
5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu