Când am început ”tura” asta foto, m-am gândit cum să fac să fotografiez îngrijorarea, spaimele, anxietatea, necunoscutul, fără să mă aștept ca odată ”prinse” în cadre, ele să dispară din sufletul meu.
Și m-am trezit deodată, așa cum spuneam și deunăzi, atunci când chiar mă așteptam cel mai puțin că vine fotografia să-mi redea liniștea și echilibrul.
Bănuiesc că tot așa e și cu credința în Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu