Astăzi am ieșit prin pădurile de pe dealul Bucium, cu un bun prieten și cu puștiul său, ambii fiind în faza de învăța (re-învăța) mersul pe bicicletă pe coclauri. Am avut însă o mică revelație în legătură cu pădurea. Poți sta ceasuri în șir privind către copaci, în fel și chip sau te poți plimba printre ei cât vrei. De cele mai multe ori pădurea pare doar o adunătură de copaci. Când însă mergi cu viteză printre trunchiurile lor, când poteca îți fuge pe dinatintea ochilor repede-repede ți se deschide o altă perspectivă asupra pădurii, asupra locului unde crește fiecare copac. Și așa m-am trezit azi gândindu-mă la ORDINEA COPACILOR, cea mai perfectă cu putință. Și m-am închinat înaintea lor.
1)
2)
3)
Imi place a treia, bravo!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos. Mă bucur că îţi place.
RăspundețiȘtergere